Competenţa procurorului şi a procurorului ierarhic superior în calitate de conducător aL urmăririi penale

Autori

  • Oleg Kiricenko Universitatea Umanitară din Dnipro Autor
  • Artiom Pilat Academia "Ștefan cel Mare" a Ministerului Afacerilor Interne image/svg+xml Autor

Cuvinte cheie:

procuror, procuror ierarhic superior, competenţă, atribuții, control, organizare, monitorizare, coordonare, conducător, urmărire penală

Rezumat

Acest articol ştiinţific este dedicat cercetării şi, prin urmare, evidențierii rolului şi importanţei procurorului şi a procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmăririi penale în cadrul procesului penal. Asigurarea legalităţii activităţii de urmărire penală, realizată prin verificarea şi controlul asupra acestei activităţi, precum şi respectarea principiului proporţionalităţii acţiunilor de urmărire penală realizate în cadrul urmării penale constituie atribuţia nemijlocită a ofiţerului de urmărire penală, a procurorului şi a judecătorului de instrucţie, ţinând de competenţa funcţională a acestor subiecţi. Prin urmare, ofiţerul de urmărire penală, procurorul şi judecătorul de instrucţie în cadrul urmăririi penale sunt cele mai importante figuri, iar soarta tuturor celorlalți participanți la procesul penal și a procesului penal în ansamblu depinde de legalitatea, valabilitatea și caracterul complet al acțiunilor lor. Rolul și sarcina procurorului, atât în domeniul justiției penale, cât și în afara acesteia ar trebui să fie definite în legislație la cel mai înalt nivel posibil, fiind îndeplinite cu stricta respectare a principiilor și valorilor democratice ale Consiliului Europei. Scopul direct al studiului îl constituie examinarea rolului şi importanţei procurorului şi a procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmăririi penale în cadrul procesului penal, deoarece conducerea bazată pe organizare, monitorizare şi coordonare reprezintă prin sine elementulcheie al activităţii realizate şi soldate de atingerea unui rezultat scontat. Scopul indirect al studiului respectiv constă în sporirea eficientizării activităţii procurorului şi procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmării penale în procesul de organizare, monitorizare şi coordonare a acțiunilor ofiţerului de urmărire penală la exercitarea urmării penale pe o anumită cauză. Scop care poate fi atins prin prisma definirii direcţiilor de bază ale activităţilor acestor subiecţi în cadrul urmăririi penale, precum şi realizării unui studiu comparat între competenţa conducătorului organului de urmărire penală şi a procurorului, unde ultimului îi revin atribuţii certe de realizare a unui control procesual, nu managerial, asupra activităţii ofiţerului de urmărire penală. Obiectivele prezentului articol ştiinţific constau în definirea direcţiilor de bază ale activităţii procurorului şi procurorului ierarhic superior în calitate de conducător al urmării penale; stabilirea rolului acestora în procesul de organizare, monitorizare şi coordonare a acțiunilor ofiţerului de urmărire penală la exercitarea urmării penale Drept rezultat al studiului, este prezentată cercetarea lucrărilor ştiinţifice ale autorilor, care vor contribui la cunoaşterea şi înţelegerea importanţei realizării unui control riguros şi drept urmare eficient de către procuror şi procurorul ierarhic superior în calitate de conducător al urmăririi penale.

Referințe

Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) în atenția Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind normele și principiile europene referitoare la procurori.

Carajeleascov C. Rolul procurorului în asigurarea respectării termenului rezonabil în cadrul urmăririi penale. În: Revista Naţională de Drept, Chişinău, 2017, pp. 59-66.

Cauza Corigliano c. Italiei, hotărârea din 10 decembrie 1982. Accesibil: http://hudoc.echr. coe.int/eng?i =001-7544 (vizitat la 11.01.2025).

Cauza Neumeister c. Austriei. Hotărârea din 27 iunie 1968. Accesibil: http://hudoc.echr. coe.int/eng?i =001-7544 (vizitat la 11.01.2025).

Cod de procedura penală a Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003. În. MO 05-11-2013 în Monitorul Oficial Nr. 248-251 art. 699.

Convenției Europene de asistență judiciară în materie penală adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959. Publicat în Monitorul Oficial nr. 492 din 21 decembrie 1998.

Hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi a Codului de Procedură Penală (intima convingere a judecătorului) nr. 18 din 22.05.2017.

Legea cu privire la asistența juridică internațională în materie penală nr. 371 din 01.12.2006. În: MO 02-02-2006 în Monitorul Oficial Nr. 14-17 art. 42.

Ostavciuc D. Principiile procesului penal. Chișinău, Print Caro. 719 p.

Osoianu T., Ostavciuc D. Urmărirea penală. Chişinău: Cartea Militară, 2021. 467 p.

Poalelungi M., Dolea Ig., Vîzdoagă T. Manualul judecătorului pentru cauze penale. Chișinău: Tipografia Centrală, 2013. 1192 p.

Зинатуллин 3.3. Уголовно-процессуальное доказывание. Ижевск. 1993. С. 107.

Descărcări

Publicat

19.05.2026

Număr

Secțiune

STUDII ȘI COMENTARII

Cum cităm

Kiricenko, O. și Pilat, A. (2026) „Competenţa procurorului şi a procurorului ierarhic superior în calitate de conducător aL urmăririi penale”, Legea și Viața, (2(382), pp. 33–47. Disponibil la: https://ojs.lux.md/legea-si-viata/article/view/19 (Data accesării: 4 iunie 2026).

Articole similare

11-20 of 28

Puteți, de asemenea, începeți o căutare avansată de similaritate pentru acest articol.

Cele mai citite articole ale aceluiași autor(i)