Aspecte fiscale ale transmisiunii patrimoniale prin moștenire în dreptul român

Rezumat

Tema abordată conturează aspecte care menționează modalitățile de transfer al bunurilor succesorale și, implicit, costurile implicate de această procedură. În cazul decesului unei persoane, masa succesorală, reprezentând totalitatea drepturilor și obligațiilor care poate fi evaluată în termeni monetari, poate fi transferată „unei sau mai multor persoane în viață” (Art. 953 din Codul Civil), în concret moștenitorilor care se află în situația de a accepta sau chiar de a refuza moștenirea. Operațiunea juridică de deschidere a succesiunii implică executarea unor acte notariale sau judiciare în scopul transferului dreptului de proprietate de la defunct la moștenitor, fapt care implică achitarea unor taxe notariale dar și taxe fiscale pe care fiecare stat în parte le impune prin legislația fiscală. În acest context, prezenta cercetare își propune să contureze conceptul de moștenire, formele de transmitere mortis causa și implicit, efectele transmiterii masei succesorale, respectiv cu obligațiile moștenitorilor, nu doar materiale, ci și fiscale. Obiectivele cercetării se concentrează pe înțelegerea regimului fiscal aplicabil în România în ceea ce privește procedura notarială de deschidere a unei moșteniri, a cotelor de impozitare, dar și a situațiilor în care masa succesorală nu este limitată de granițele statului, ceea ce duce la aplicarea unei impozitări cumulative excesive asupra valorii moștenirii, impozitare ce este determinată de reglementări naționale diferențiate în statele UE. Cercetarea a fost realizată printr-un studiu aprofundat al jurisprudenței privind procedura succesorală, care a arătat că reglementările fiscale privind succesiunile nu sunt uniforme în întreaga UE, creând disconfort financiar pentru moștenitori, motiv pentru care aceștia pot refuza moștenirea care implică existența unui patrimoniu care se află pe teritoriul mai multor state.