Partajul bunurilor proprietate comună devălmașă a foștilor soți – între posibilitate lăsată la discreția codevălmașilor și obligativitate

Rezumat

Legea şi Viaţa Numărul 3(383) / 2025 / ISSN 2587-4365 /ISSNe 2587-4373

Partajul bunurilor proprietate comună devălmașă a foștilor soți – între posibilitate lăsată la discreția codevălmașilor și obligativitate

Division of common property of former spouses – between possibility left at the discretion of the co-spouses and obligation

DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.18242607 CZU: 94(478)
Pag. 107-116
Ardelean Grigore¹, Crudu Antonela^{2   1} Academia „Ştefan cel Mare“ a MAI al Republicii Moldova
² Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere”         Disponibil în IBN: 31 ianuarie 2026   Indexat de: maria.budeanu Descarcă PDFEditare Rezumat

Partajul proprietății comune reprezintă un aspect al divorțului în plan patrimonial care, în cazul omisiunii termenului de prescripție stabilit de legiuitor, riscă să impună foștilor soți gestiunea bunurilor comune pe toată durata existenței lor. În aceste condiții, este important ca subiecții interesați să fie conștienți de acest termen și să ceară consiliere juridică corespunzătoare, pentru a nu pierde oportunitatea de a-și revendica dreptul la partajare. Or, practica arată că de multe ori părțile, după desfacerea căsătoriei, evită să recurgă la partajarea averii din diverse motive personale și financiare, pe când legiuitorul, prin stabilirea unui termen de prescripție silește părțile interesate la o abordare activă în vederea gestionării partajului, fără a aștepta expirarea termenului și complicațiile ulterioare. Astfel, scopul prezentei lucrări se concentrează asupra identificării unor soluții alternative la cazurile de omisiune a termenului de prescripție cerut pentru partajarea averii comune după divorț, pentru a evita impunitatea de a folosi în comun bunurile care nu au fost împărțite în termenul de 3 ani de la pronunțarea divorțului. De cealaltă parte, ar fi inechitabilă obligarea prin lege a părților să recurgă la partajare în ilimitele unui anumit termen, dar și să impună foștii soți să folosească bunurile în comun nepartajate după divorț. În asemenea condiții, ne vedem datori să intervenim prin cercetare în vederea identificării unor soluții optime ce ar favoriza ambii subiecți care, de altfel, trebuiau să acționeze într-un termen rezonabil pentru a-și decide soarta bunurilor după divorț.