Începuturile principiului legalității penale – dreptul antic

Radion Cojocaru; George-Marius Tical; Ana-Maria Gherman-Grimailo

Autori

Radion Cojocaru Academia "Ștefan cel Mare" a Ministerului Afacerilor Interne Autor
George-Marius Tical Universitatea „Andrei Şaguna”, Constanţa Autor
Ana-Maria Gherman-Grimailo Academia "Ștefan cel Mare" a Ministerului Afacerilor Interne Autor

Cuvinte cheie:

drept penal, antichitate, legalitate, lege penală, infracţiune, pedeapsă

Rezumat

Articolul constă într-o analiză istorică amplă a apariției și evoluției principiului legalității penale, prin raportare la contextul juridic, politic și filosofic al antichității. Cercetarea urmărește identificarea trăsăturilor originare ale legalității penale marcate de instituționalizarea normelor penale scrise, care implicit a dus la recunoașterea faptului că doar norma preexistentă poate legitima aplicarea unei sancțiuni penale. Prin caracterul său interdisciplinar și prin echilibrul dintre analiza istorică și reflecția filosofică, studiul a consolidat dimensiunea axiologică a legalității, reafirmând valoarea universală a legii ca expresie a ordinii, libertății și justiției. Prin analiza izvoarelor antice și a doctrinei contemporane, studiul a pus în evidență faptul că principiul legalității penale nu reprezintă o creație exclusivă a modernității, fiind o constantă a gândirii juridice. Finalitatea cercetării rezidă în demonstrarea faptului că, încă din epocile cele mai vechi, legalitatea a fost concepută ca un instrument al rațiunii și al echilibrului social. Lucrarea contribuie astfel la înțelegerea universală a originii și a funcției principiului legalității penale, oferind o perspectivă istorică amplă asupra modului în care raționalitatea juridică s-a constituit ca fundament al civilizației. Studiul a fost elaborat în contextul învățării avansate a elementelor de drept penal la disciplina Metode şi instrumente de cercetare științifică a dreptului penal, predată în cadrul Școlii doctorale „Științe penale și drept public” a Academiei „Ștefan cel Mare”. În același timp, articolul este un rezultat al programului individual de cercetare la Proiectul doctoral cu titlul Principiul legalității în dreptul penal.

Referințe

Tanoviceanu I. (1912), Curs de drept penal. Ed. Atelierele grafice & Co. Societate Anonimă, București.

Roth M. T. (1995), Mesopotamian legal traditions and the laws of Hammurabi, ChicagoKent Law Review, 71(1). https://scholarship.kentlaw.iit.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=3013&context=cklawreview (accesat la data de 14.11.2025).

Harper R.F., The Code of Hammurabi (1904), Chicago: University of Chicago Press, 1904, p. 49. https://oll-resources.s3.us-east-2.amazonaws.com/oll3/store/titles/1276/Harper_0762_EBk_v6.0.pdf.

Petlenko I. (2025), The Manusmriti as a Source of Political Philosophy and Legal Culture in India. Bulletin of Philosophy, 1 (12).

Bühler G. (1886), The Laws of Manu, Sacred Books of the East, Volume 25 of The Sacred Books of the East. Oxford: Clarendon Press, Chapter VIII, p. 129. https://www.onelittleangel.com/download/The-Law-of-Manu.pdf (accesat la 12.11.2025).

The athenian constitution by Aristotle, Part 4. Translated by Sir Frederic G. Kenyon. https://www.gutenberg.org/files/26095/26095-h/26095-h.htm?utm (accesat la 14.11.2025).

Carugat Federica, Hadfield Gillian K., Weingast, Barry R. Building Legal Order in Ancient

Athens. In: Journal of Legal Analysis, vol. 7, nr. 2, 2015, p. 298. Oxford: Oxford University Press. DOI: 10.1093/jla/lav003.

https://doi.org/10.1093/jla/lav003

World History Encyclopedia. Solon. https://www.worldhistory.org/solon/?utm (accesat la data 2.10.2025).

The athenian constitution by Aristotle, Translated by Sir Frederic G. Kenyon. https://www.gutenberg.org/files/26095/26095-h/26095-h.htm?utm (accesat la 12.11.2025).

Plutarch, life of Solon. https://topostext.org/work/158?utm (accesat la data 2.10.2025).

Hansen M.H., The Athenian Democracy in the Age of Demosthenes, 1991, p. 130-147. https://books.google.md/books/about/The_Athenian_Democracy_in_the_Age_of_Dem.html?id=o2mgjqbFGp4C&redir_esc=y (accesat la 14.11.2025).

Volonaki E. (2000), The Re-publication of the Athenian Laws, în Classica et Mediaevalia,vol. 51, The Royal Danish Academy of Sciences and Letters, Copenhagen.

Laracy B. (2008). The rule of law in the Athenian dêmokratia: Origins, history, and oratory, p. 3. https://www.academia.edu/64603103/The_Rule_of_Law_in_the_Athenian_Demokratia_Origins_History_and_Oratory?nav_from=84a4e47d-1761-45b0-bd31-aa9db50c9577

The Nicomachean Ethics of Aristotle translated by William David Ross [1908]. https://sacred-texts.com/cla/ari/nico/index.htm (accesat la 19.10.2025).

Hewitt A. (2008), Universal Justice and Epieikeia in Aristotle, Polis: The Journal for Ancient Greek and Roman Political Thought, vol. 25, nr. 1, p. 115. https://brill.com/view/journals/agpt/25/1/article-p115_6.xml (accesat la 19.10.2025). https://doi.org/10.1163/20512996-90000128

Fitraki E., The Principle of Legality in Greek Criminal Law. https://www.academia. edu/37564348/The_Principle_of_Legality_in_Greek_Criminal_Law ( accesat la 21.10.2025).

Demosthenes, Against Timocrates, §§ 85-87, ed. W. Wayte, Cambridge University Press, 1882, p. 160. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e3/Demosthenes_against_Androtion_and_against_Timocrates_%28IA_demosthenesagain00demorich%29.pdf?utm_source=chatgpt.com (accesat la 12.11.2025).

Molcuț E., Drept roman, p. 34. https://file.ucdc.ro/cursuri/D_1_N13_Drept_roman_Molcut_Emil.pdf (accesat la 19.10.2025).

Conant E. B. (1928), The Laws of the Twelve Tables, Washington University Law Review, January 1928, Volum 13, Issue 4. https://scispace.com/pdf/the-laws-of-the-twelve-tables-5dq8j24hli.pdf?utm (accesat la 12.11.2025).

Deac A. (2021), The Twelve Tables Law, the most important one from the Roman law. Perspectives of Law and Public Administration, 10 (1), p. 10. 5-11.

Cicero M. Tvllivs (106-43 B.C.), Orationes in Verremactionis, In C. Verrem Secvndae Liber primvs. https://www.thelatinlibrary.com/cicero/verres.2.1.shtml (accesat la 17.11.2025).

Dongoroz V. (1939), Drept penal, București, 1939.

Molcuț E., Drept roman. https://file.ucdc.ro/cursuri/D_1_N13_Drept_roman_Molcut_Emil.pdf (accesat la 19.10.2025).

Bauman R.A. (2000), Human Rights in Ancient Rome, Routledge, London - New York, p. 143-146. http://ndl.ethernet.edu.et/bitstream/123456789/4650/1/56.pdf.pdf.

Merkouris P. (2017), In Dubio Mitius: The Interpretative Principle and Its Role in International Law, SSRN Electronic Journal, p. 5. https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3003890 (accesat la 15.10.25).

Domini nostri Sacratissimi principis Iustiniani iuris enucleati ex omni vetere iure collecti digestorum seu pandecta. https://droitromain.univ-grenoble-alpes.fr/Corpus/d-48.htm (accesat la 16.10.2025).

Zalewski B. (2018), Historyczne znaczenie zasady in poenalibus causis benignius interpretandum est. În: Zeszyty Naukowe Uniwersytetu Rzeszowskiego, Seria Prawnicza, https://doi.org/10.15584/znurprawo.2018.22.14

ZESZYT 101/2018, PRAWO 22. https://journals.ur.edu.pl/zeszyty-sp/article/view/715/687 (accesat la 16.10.2025).

Panos M. (2017), In Dubio Mitius: The Interpretative Principle and Its Role in International Law. Groningen: University of Groningen.

Caterini M. (2021), La benignior interpretatio nel diritto penale canonico. Profili storici e comparati, "Diritto & Religioni", Nr. 1/2021.